Bokka – Alarma Ceasului

Respectul e cuvânt arhaic, nu se mai ține cont,
Fii tactic și calculat, viața-i ca o luptă-n front.
Într-un prieten se poate-ascunde cel mai mare dușman,
Nu te mira când îți întoarce spatele pentru-un ciolan.
Bag p***-n minciuni, prefer să fiu stăpân pe sine,
File sar din calendar, trec ani și zile.
Am crescut, nu mai pun botul la vrăjeala lor,
C-aici nu te adaptezi decât dacă devii și tu un carnivor.
Oricât ai zice că nu te fac banii, man,
Pe oriunde ai umbla, tre’ să ai cash-ul în buzunar.
Vezi atâția fraieri care au jargoane, înjură de mame,
De mic am urât javrele care latră de foame.
Mergi mai departe dacă nu poți să te oprești,
Tre’ să ai ceva în cap să nu crezi în povești,
Că șmecheria nu tre’ să definească-un caracter,
Fă bani, da’ nu risca să mori după gratiile de fier.
Sătul de iluzii ce le vinde societatea,
N-am suportat mârșăvia și falsitatea.
Aleșilor noștri că le lipsește seriozitatea-s
33 de ani de când tot căutăm dreptatea.
Nu mă duc la vot, rostul nu se vede, unde-i?
Când cârpacii trec la cârma vasului puși de rude.
Te lași prostit cu-n bax de ulei și zahăr dulce, bre,
Și după tot tu te miri de ce n-avem conducere.
Refren 2x
––––––––––––––––
Blândețea prin întuneric trece fără urme,
Este atât de pustiu în această lume,
Bunătatea sufletească tinde să se rătăcească,
Alarma ceasului refuză să ne mai trezească
––––––––––––––––.
Ești ca printre copaci, nu simți că trăiești printre oameni,
Atât sătui de greutăți cât și la față galbeni.
Atât de dezbinați, totul depinde de portmoneu,
Prietenii se găsesc ușor, frății mai greu.
Dă-ți seama singur ce exemplu să urmezi,
Că e greu până și să te abții să nu bei, să nu fumezi.
Cât de bine poți să te cunoști să dai dovadă,
Că nu ești vagabond, ești doar un băiat de treabă.
Cât de bine poți să-ți menții concepțiile,
Când până și atunci când crezi că ești fericit apar obiecțiile?
Cât de bine poți să-ți controlezi atențiile,
Când până și faptele marginalizează intențiile?
Lumea-n care trăim nu-i ceea ce pare-a fi,
A-ți părea ceva nu-i același lucru cu a ști.
Tu nu vrei să disperi, da’ te tragi de peri,
Când vezi că vorbe de căcat se fac publice, cum digeri?
Încă mai crezi că lumea-n care ești are scăpare?
Încă mai crezi că oamenii sunt buni la suflet, oare?
Aleșii noștri se vede că nu se prea încurcă,
Dacă au secrete de spus, nici de-al dracu’ nu le divulgă.
Poate-s io nebun și greșesc prin afirmații,
Da’ tu ești direct răspunzător pentru tine, nu alții.
Indiferent de statut, o să ne ducem toți pe rând,
Suntem egali numai atunci când suntem toți în pământ.
Refren 2x
––––––––––––––––
Blândețea prin întuneric trece fără urme,
Este atât de pustiu în această lume,
Bunătatea sufletească tinde să se rătăcească,
Alarma ceasului refuză să ne mai trezească