Ieși în stradă și cere ajutor cuiva, să vezi dacă sare cineva. Fiecare-i pentru el, să nu crezi că e altfel.
Toți mă bat pe umăr și-mi zâmbesc, îmi strâng mâna și-mi spun că mă iubesc. Una spun, alta gândesc. Tot mai des îi întâlnesc.
Ai grijă, frate, să fii atent și să nu te lași tocmit. Dintre cei din jurul tău sunt prieteni falși, sunt cu tine doar când e să reușești. Când ai cu adevărat nevoie, pe nici unul nu-l găsești.
Să n-ai încredere în nimeni, că știi prea bine, când e de rău, doar familia e lângă tine.
În cine să mai cred, în cine să mai crezi? Când astăzi oamenii se vând între ei și banul te schimbă fără să vrei.
Anturajul tău, prietenii tăi, știi bine, la scandal nici unul dintre ei nu sare pentru tine. Singur trebuie să te descurci, vrei nu vrei, fiindcă astăzi chiar și frații se vând între ei.
Te văd dezorientat, nu mai știi în cine să crezi. Învață să mergi înainte, învață să pierzi. Știu că doare când toată lumea spune nu. În viață nu ai decât un prieten și acela ești tu.
Când am bani mulți, prieteni apar, își fac treaba și apoi dispar. Mă lasă toți când sunt la greu, dar am un prieten și acela sunt eu.
Cam asta e treaba, poate știi și tu, când nimeni nu-i cu tine și toți îți spun nu. Singur merg pe drumul meu și n-am să mă opresc, oricât ar fi de greu.
În cine să mai crezi, în cine să mai crezi? Când astăzi oamenii se vând între ei și banul te schimbă fără să vrei.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de prieteni și societate, subliniind importanța familiei și a încrederii în sine. Vorbește despre trădare, falsitate și despre cum banii pot schimba oamenii, lăsând protagonistul singur în momentele dificile.