Foaie verde lămâiță
Și-am avut și eu mânruță
Dar era prea tinăruță
Dar era prea tinăruță.
Și-am lăsat-o să mai crească
Minte să mai dobândească
Ea, minte o căpătat-o
S-o pus de s-o măritat.
De s-ar fi dus în alt sat
Poate că aș fi uitat
Da-i de la mine a treia casă
De la inimă nu iasă.
Ies afară, o zăresc
Intru-n casă și oftez
Măicuța mă vede bine
Că mi-e dor de oarecine.
Măicuța mă vede bine
Că mi-e dor de oarecine.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul unui tânăr pentru că a lăsat o fată să crească și să se mărite cu altcineva. El este chinuit de faptul că ea locuiește aproape și nu o poate uita, simțind un dor profund.