Parcă ieri eram copil
Și-o iubeam nespus pe mama,
Ascultam de mii de ori
Cum îmi spunea să nu trec strada.
Cum veneam seara acasă
Rupt de la atâta joacă.
Mă certam cu sor-mea
Pentru un cornet de înghețată.
Topoganul din colț
Atunci lucea mândru-n lumină
Mă-ntristez acum
Când îl văd plin de rugină.
Pătrățica îmi umplea
Zilele calde de vară
Când ne certam cine pe cine o să dea afară
Eram pedepsit atunci când
Mă prindea mama înjurând
Iar eu cu ochii înlăcrimați
O întrebam: „Până când?”
Am stat 4 zile-n casă
Ce mai plângeam
Că am scris cuvântul ****
La mine sub geam.
Murdar în fund
Aspiram să devin astronaut.
Acum zâmbesc perfid
Când privesc înapoi în trecut.
Nimic nu mă încântă,
Zilele sunt mult prea lungi.
Și de prea multe ori aud: „Unde vrei s-ajungi?”
Ziua mă certam cu sor-mea
Dar seara ne-mpăcam.
Când râdeam de micul Hitler
Și fumam la noi pe geam.
Îmi e dor de ea, îmi e dor de tot,
Dar e departe acum.
Și pentru tine cel ce asculți,
Sper să înțelegi ce spun.
2 X REF:
Copilărie, atât de tare
Strângi în pumni acum
Când toți vor să-ți ofere
Bucuroși ultimul drum.
Dar eu rămân, tu poți s-alegi, să pleci
Că nimeni nu te așteaptă.
Poți să alegi sperând că ai ales
Calea cea dreaptă.
În coliba din copac,
Toate păreau la locul lor
Când jucam Par-Pac pe stradă
Mă simțeam nemuritor.
Când eram chemat la masă,
Nu vroiam ca să mănânc.
Alergam o zi întreagă fără nici un gând.
Țara-țara vrem ostași
Gaze, fete, flori, băieți
Ne-au marcat copilăria când întrebam:
„Pe cine vreți?”.
Muzică și cântăreți am început
Să ascult cu timpul,
Iar astăzi mă întreabă lumea:
„Frate n-ai un timbru?”.
Atunci fete întâlneam
Mi-a găsit scrisori și mama.
Am trăit prima iubire
Și am simțit cum doare palma.
Mai mereu eram în lift.
Ce mai râdeam..
De vecina de la 1
De care dintr-un timp fugeam.
Când veneau vecini la ușă
Suspinând mă ascundeam
În aceeași cameră cu grația pe geam.
Nu știam ce vroiam,
Nu știam ce înseamnă banul,
Transformam totul în dulciuri,
Și priveam cum trece anul.
Acum stau nepăsător
Și privesc drept înainte.
Privesc cerul „E senin!”
Mintea mea mă minte.
2X REF:
Copilărie, atât de tare
Strângi în pumni acum
Când toți vor să-ți ofere
Bucuroși ultimul drum.
Dar eu rămân, tu poți s-alegi, să pleci
Că nimeni nu te așteaptă.
Poți să alegi sperând că ai ales
Calea cea dreaptă.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra amintirilor din copilărie, cu un sentiment de nostalgie și dorință pentru vremurile simple și inocente. Vorbește despre relațiile cu familia, jocurile copilăriei și transformările odată cu trecerea timpului. Mesajul principal este despre prețuirea amintirilor și acceptarea schimbărilor inevitabile.