Se-ntunecă în oraș, n-am ași în mânecă,
Privesc falșii în ochi trași prin cânepă.
Ochii lor mă mint când mă fixează,
Adevarul cu minciuna, nu se mixează.
Nu e mix bun, speranța care moare,
A mea s-a topit de mult, e de la soare, oare?
Și n-a murit ultima, da’ a murit singură..
Că merg în continuare pe stradă nesigură.
Dar continui să merg, spune-mi Jonny Walker!
Viața nu e dulce, nu conține zahăr!
Facem imposibilul, avem diferite rute,
Suntem în largul mării, pe diferite plute.
Unii pe yachturi, unii în vapoare,
Unii dau la vâsle pe rute ocolitoare.
Vreau pe insulă! Sunt la capătul nervilor.
Și când zic insulă, nu zic de Insula Șerpilor!
Spune-mi tu??? de ce mă deranjezi acum?
Ma trezești la realitate, când eu sunt departeee..
Sunt șerpi și-n larg. Asta, fără’ndoială!
Sunt și rechini în jur, le văd aripa dorsală.
Îmi vine să le-o secer, ăștia vor să mă sece.
Chiar dacă sunt în deșert, vor să mă-înece.
Scorpionii au ace, vor să mă învingă,
Dar le scot acul, și ‘napoi la seringă!
Sunt imun la otravă, că doar otravă e!
Viața pare chill la cât de gravă e.
Și lumea când e liberă, tot o sclavă e.
Momente de liniște, la câtă zarvă e.
Am nevoie de ele, am nevoie de ele!
Lumea o arde-ncet, la câtă grabă e.
Unii par leneși, la câtă treabă e.
Unii nu se mai f*, la câtă l***ă e.
Unii nu mai beau, la câtă iarbă e.
Am nevoie de ea, am nevoie de ea..
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă continuă cu greutățile vieții și cu oamenii falși. Vorbitorul își exprimă dorința de a evada, dar recunoaște că pericolele îl pândesc pretutindeni, atât în realitate, cât și în propria minte. În ciuda obstacolelor, el își păstrează determinarea de a merge mai departe.