Strofa I:
Stau și mă gândesc acum cum s-o ard pe el
Pe beat-ul ăsta sunt bine chiar dacă n-o să cad pe el
Da’ cad, o ard aiurea, de mult, de mic copil
De când agățam p***e înainte să am mobil
De când muzica era din inimă și nu din p****s
De când Pete Sampras făcea legea singur în tenis
De când tot ce era complicat se simplifica
De când Hagi dădea goluri și ne califica
De când golanii erau pe stradă și nu pe internet
De când totul era aiurea și mi se părea perfect
De când făceam trafic și schimburi de casete
De când băieții o ardeau cu ruxace, nu cu poșete
De când nu erau euro, erau mărci și dolari
De când străinii veneau la noi la mare, nu la bulgari
De când nu erau imitații iar curve niciuna
Da’ stai. că falși și curve o să fie întodeauna!
Strofa II:
Am trăit iluzii și mai multe deziluzii
De când era pace, Puya era prieten cu Uzzy
Acum suntem adulți mulți și este evident
Că tot facem asta cu pasiune și devotament
De când fiisa lu Băsescu stătea in Comis 3
Și o futea Genny (heey), unul din prietenii mei
De când pierdeam aiurea verile, le găseam toamna
De când beam berile, îți futeam ție doamna
De când Nike-i nu se găsea deloc în magazine
De când se holbau toți la țolul de pe mine
De când făceam prostii și n-aveam nici o vină
De când bag strofa asta am uitat cum se termină
De când tenișii „All Star” îi luam doar la tăvăleală
Și nici pentru bani nu m-aș fi dus cu ei la școală
Ar fi ras toti de mine, acum toți îi poartă
Ce spun eu e realitate, nu e muzică, nu-i artă! / E BLASIC!
Strofa III:
Muzica mea e nouă, vreau să sune veche
Că eu cu anii ’90 suntem suflete pereche
De când dacia era dacie, nu era pe injecție
De când nu vedeai mașini străine-n intersecție
Doar foarte rar, stop a mea, stop a ta
„Cât bagă la oră mă? „, „Bagă 200 și ceva! „
Timpuri bune atunci, clipuri tari la MTV
De când nu căutam de muncă și nici n-aveam CV
De când golanii nu înjurau pe site-uri și blog-uri
De când rezolvam problema pe aleea dintre blocuri
De când Farul Constanța avea stadionul plin
De când nu îmi păsa ce sunt sau ce o să devin
Nici acum nu-mi pasă dar p**a mea. știți voi
Sunt alte vremuri acum dar măcar fiți voi!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra diferențelor dintre trecut și prezent, idealizând adesea amintirile din copilărie și anii '90. Artistul exprimă o nostalgie puternică pentru o perioadă considerată mai autentică și mai simplă, contrastând-o cu realitățile actuale.