Blad3 – Nu Mai Plânge

Nu mai plânge.
E greu când pierzi, când te simți rănit și doare,
când nu simți parfumul florilor pierdut între petale.
E greu când timpul nu-ți ajunge, când repede trece,
dar și mai greu când trece-ncet, că uneori e crud și rece.
Te arde în interior când ești forțat să ucizi vise,
când simți că n-ai putere, și-n lumea ta nu sunt permise.
Și-mi pare rău, când văd că nu ai timp și alergi grăbit,
pe drumul care duce, spre nicăieri sau infinit,
pavat cu semne de întrebare, durere, lacrimi, șoapte,
cuvinte ce rănesc, iluzii, vise, fapte,
tristețe, fericire, nepăsare, ură, iubire,
speranțe ce-ți încălzesc sufletul, ca o dulce amintire.
Nopți nedormite, când luna trist te luminează,
și razele ei reci, într-un decor trist te pictează.
Când dai viață gândului, se înalță mai presus de cuget,
și frica te străpunge, fără să scoți un sunet.

Refren:
Te rog nu mai plânge, mă distrugi din interior,
amintește-ți că totul trece, că totul e trecător,
că după întuneric și lacrimi te așteaptă culoare,
și după ploi te așteaptă raze de soare.

Te văd cu lacrimi fierbinți, încercând să mă minți,
că n-ai nimic, dar tu uiți, că eu știu exact ce simți.
Cu mâinile reci și privirea de gheață mă asculți,
cuvintele mele te învață cum să privești în față,
îți învelesc sufletul în pace și căldură,
îți pun speranța-n mână când realitatea-i dură.
Când lumea greșit te-ndrumă, eu îți arăt calea mai bună,
și te protejez de ură când lumea-i nemiloasă, crudă.
Când apar prea multe întrebări și nu prea sunt răspunsuri,
și stai treaz nopți întregi privind tristele apusuri.
Când știi că poți să schimbi ceva dar parcă nu mai poți,
și înduri atâtea certuri, nopți pierdute fără rost.
Simți o senzație ciudată-n tine și uiți că totul e trecător,
și-ți plângi singur de milă în al amintirilor decor.
Când singurătatea îți ține de urât, parcă doare,
de-aia o să stau cu tine, sub următorul răsărit de soare.