Când fiecare lacrimă e un mister, o durere
Și sufletele noastre urlă-n tăcere
Trag linii între noi și cei ce o duc pe roate
Și ne privesc cum înaintăm trăgându-ne pe coate
Aprind speranța și vise ca într-un crematoriu
În timp ce familii din țări sărace intră din doliu în doliu
Ne omoară în tăcere, nasc cruzime, durere
Globul pământesc e o afacere condusă de hiene
Înaintăm în probleme, omul de rând e forțat să-ndure
Crize financiare fac să împuțineze din lume
Acuză oameni nevinovați, ăștia-s criminali, nu-i glumă
Transformă sclavi în bani, ne controlează din umbră
Ne pun în aceeași turmă, varsă sânge, n-au regrete
Roboți trăiesc din putere, fără griji sau sentimente
Copii ce mor de foame, familii trăiesc drame
Cresc săracii fără mâncare și mulți fără de mame
Când sufletul sângerează într-o agonie pustie
Bani murdari fac diferențe între bogați și sărăcie
Oceane întregi de lacrimi de îngeri plânse
Neîncetat cad peste noi, născând surâse triste
Minți blocate-n ceață, fără regrete fură
Să trăiască o viață mai bună, când restu mor de foame, îndură
Paradisul e în altă lume, nu putem să sărim gardu
Și nici Domnul Ceresc, nu vrea să distrugă iadul
Că poți să ai sufletul mare, da’ asta nu-ți ține de foame
Când oamenii sunt animale, cu inimi de fiare
Și i-am pictat pe toți, de la oameni la roboți
De la criminali la hoți, cei care închid porți
Pun pistoale la tâmple, n-au remușcări, resentimente
În minți deștepte, lasă răni, sunt permanente
Mame își plâng fiii, obligați să plece departe
Lăsând tristețe în spate, părinți ce se sting în rate
Pe străzi oameni săraci, trăiesc de pe-o zi pe alta
Întrebându-se cât o să mai îndure, blestemându-și soarta
În timp ce ei se omoară pe aur și petrol
Ăsta nu-i războiul nostru, e tărâmul lor
Și pun o paranteză și îi descriu și pe cei ce
În țara noastră ne conduc pe degete
Cei ce ne distrug speranțe, deși avem aceiași străbuni
Și își permit ca să ne vândă, minciuni după minciuni
Lasă generații să sufere, îngroapă istorii
Ne mint sub tricolor, ne fac ca să uităm de glorii
Ignoranța e închisoarea în care stăm captivi
Creată de hoți analfabeți, nebuni, pitici, bețivi
Cu steaguri rupte, luptăm dar cine ne ascultă
Și… ignoră, lasă, îndură, sunt ironic… uită.
I-ndiferent ce facem, tot le cădem pradă
L-uptăm, suntem manipulați, dar mulți nu pot să vadă
L-abirintul ăsta-i infinit, scăparea duce la moarte
U-neltesc împotriva noastră cu demonice aparate
M-inți controlate, injectate cu minciuni
I-nimi ce nu mai pot să-ndure se pierd în promisiuni
N-aivi suntem noi, ei sunt mai presus de tot
A-r vrea să nu mai gândim deloc, exact ca un robot
T-iranii ăștia trag sforile, ne urlă în timpane, doare
I-nocenți îi ascultăm, fără de scăpare
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume dominată de inegalitate, corupție și suferință. Versurile exprimă frustrarea și disperarea față de sistemul opresiv care controlează viețile oamenilor, evidențiind abuzurile și minciunile celor de la putere.