Ceasul a sunat și din visare m-am trezit,
Am deschis cu oroare ochii și-am căzut în abis.
Un nou pământ am atins pregătit să lupt,
Cu toți profitorii ce din nou au apărut.
Cu privirea rece și sufletul de piatră,
Încerc să îmi croiesc zilnic o soartă.
Trag tare să mă mențin la suprafață,
Rămânând intact și plin de speranță.
Dar nu mă încarc cu prea multe iluzii,
Creierul mi-e încă lucid, dar plin de perfuzii.
Mă simt un monstru într-o lume de cristal,
Parcă toți au măști și haine de carnaval.
Poate ăsta-i ultimul semnal pe care-l trag,
Poate o să dispar sau să mă retrag.
Fiindcă lumea nu merită nimic,
Acum doar „La revedere” vă mai zic.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de alienare și deziluzie față de o lume percepută ca fiind ipocrită și superficială. Protagonistul se simte ca un monstru într-un mediu fragil și artificial, contemplând retragerea ca o soluție la această stare.