Cu ochii-nlăcrimați îmi vars durerea,
Încercând zilnic să-mi găsesc puterea,
De a zâmbi și a merge mai departe,
De a lăsa toate amintirile departe-n spate.
Însă nu reușesc și mă lovesc de bariere,
Apărute aiurea sau puse de persoane rele.
Și iar ajung cu capul între proprii pumni,
Că uit câteodată pentru mine ce însemni.
Uit că tu mă faci să mă simt vinovat,
Pentru că ai aflat că iar am băut sau fumat.
Uit și că tu mă pui des pe gânduri,
Și că din cauza ta am umplut multe foi cu rânduri.
Frânturi din creier cad când încep să realizez,
Că mă gândesc aiurea și că tre’ să mă resemnez.
Dar sunt puternic și-am inimă de piatră,
Dar tu nu, și mereu adormi cu fața-nlăcrimată.
Și ajung iar la lacrimi, de acolo am pornit,
Sper că se va întâmpla ceea ce este sortit.
Pentru că timpul este prieten dar și dușman,
Acum închei, dar va urma.. Peace Man!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și lupta internă a naratorului cu dependențele și amintirile. El se simte vinovat față de o persoană dragă și încearcă să găsească puterea de a merge mai departe, deși se confruntă cu obstacole și momente de resemnare.