A trecut aproape un an și am avansat,
Am avut momente tensionate, dar n-am renunțat.
Doar am continuat să fac ce îmi place,
Și am atacat tot ceea ce-mi displace.
Am atacat cocalarii, pițipoancele,
Am atacat tarfele, jegoasele.
Am atacat multă lume, toată prostia,
În timp scurt o să rup în două țigănia.
Nu sunt frustrat, sunt nemulțumit,
Prea mulți ne-au prostit, ne-au mințit.
Poate-s un puști, dar nu stau de tine,
Vreau să mă simt liber, să scuip rime.
Mi s-a acrit de țara asta, de România
Vreau să-mi trăiesc viața, copilăria.
Nu vreau să-mi văd părinții rupți de muncă,
Nu vreau să-i aud că nu se mai descurcă.
Toți vrem o viață frumoasă, ca-n afară.
Toți vrem ca bulangiii ăștia să dispară!.
Când simți că nu mai poți rabda, spune,
Când simți că tot din jurul tău apune.
Când te simți prea slăbit, și ruinat.
Când te simți așa, dă-i în c***t!.
Încep strofa doi, în speranța că nu-i ultima,
Pun totul la bătaie, pentru a putea continua.
Arunc tot ceea ce gândesc pe o foaie,
Spun ceea ce mă macină, ai înțeles c***e?
Știu că nu sună, așa cum vrei tu,
Le scriu cum vreau eu, pentru asta am un atu.
Prin modul meu de a scrie te înjur pe tine,
Înjur pe oricine, nimic nu mă reține.
Sunt așa pentru că am dat de mic de greu
Am învățat să apreciez orice leu.
Am 17, dar știu valoarea banului,
Nu sunt ca alții, să-mi placă culoarea aurului.
Sunt în stilul meu propriu, caracteristic,
Sper ca asta să ajungă un text beletristic.
Văd că deja am derivat de la subiect,
O închei aici că am în creier un șuiet.
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea unui tânăr față de problemele din societate și dorința de a schimba ceva. Versurile sunt un strigăt de revoltă împotriva nedreptăților și a greutăților vieții, dar și o exprimare a speranței pentru un viitor mai bun.