Un bătrân mi-a zis că inspirația iese din iubire,
Din ce ai în inimă și ce vrei să scoți afară din tine.
Ține de ură, de frică, de furie și dezamăgire,
De tristețe, resemnare, dragoste, chiar și de agonie.
Ține de sentimentele ce le ai în suflet,
Pentru oamenii ce sunt lângă tine până la ultimul urlet.
Pentru oamenii ce nu te vând pe absolut nimic,
Chiar dacă ai ajuns să fii murdar și sărac lipit.
În versuri zicea că trebuie să-ți descarci inima,
Fără să stai să gândești ce va mai urma.
Să scrii totul pe foaie ca și cum mâine ai muri,
Să nu îți pese de ce va spune gura lumii.
Asta este gândirea cu care vei triumfa,
Dar trebuie dusă până la capăt, nu renunța!
Trebuie ca lumea să îți vadă zilnic forța,
Arată-le ce poți cât timp mai arde torța.
Că niciodată nu știi când se va opri,
Și vei regreta că nu ai fost ce ai vrut să fii.
Așa că profită de tot timpul rămas,
Scrie, compune, cântă, inventează-ți un dans.
Ca să ai ce lăsa când vei fi în pământ,
Ascultă ce-ți spun, că vine de la un om cărunt.
Mărunt poate părea asta în ochii tăi,
Dar nu uita, anii devin din ce în ce mai grei..
Sensul versurilor
Piesa oferă sfaturi despre cum să trăiești o viață împlinită, îndemnând la exprimarea sentimentelor și crearea unei moșteniri. Subliniază importanța de a profita de timpul prezent și de a nu te teme de judecata celorlalți.