Bitza – Ultima Suflare

Ya.. 2006.. Bitza
Ya.. Ya..
Stau numai între boxe,
Plămân plin de noxe,
Pe sub pantaloni largi numai boxeri,
Miscări învățate de la boxeri,
Mușcături în stânga și-n dreapta ca la boxeri,
Nu vreau să disper, dar ai grijă ce-mi ceri,
Nu mai sunt lipsit de înger,
Și-ncerc să îți ofer azi tot ce-ți cer,
Deci, de ce-am zis nu m-am dezis,
Lovesc decis și spun în continuare ce-am de zis,
Desprins dintr-un alt ins
Ce îmi șoptește: „Nu te da prins”,
Sunt încă aprins, nu m-am stins
Și nici nu am de gând, poți să fii convins,
Pentru mine nu există: „Nu merg mai departe”
Nu las nici un om în spate,
Și de doi ani mi-aleg bine
Oamenii cărora să le spun frate,
Cărora să le dau parte,
Pe care să îi trec în carte,
Care să-mi lipsească atunci când sunt departe, deci în parte,
Viața mea se împarte oricând cu un alt frate
Și poate zarurile nu sunt aruncate toate,
Căci de un an îl simt pe Dumnezeu mie aproape.

R x2:
Astăzi poa’ să ți se pară totul de c***,
Mâine poate n-o să vezi totul așa de deplasat,
Tre’ să ai puterea să mergi în continuare,
Speranța îți rămâne pan’ la ultima suflare.

Yo.. Yo..
M-am împrietenit prea bine cu mine,
Mă sperie gândul, nu pot să mai plac pe oricine,
E bine, să nu mă înțelegi greșit,
Depinde de tine sau de focul care te aprinde,
Prinde ideea, nu o compromite,
Schimb de idei, nu filosofie demagogică în doi sau trei,
Mai bine-n unu singur fără vorbe,
Decât să mint pentru un zâmbet, mai bine simt,
Decât să ies, mai bine nu înghit, presimt efectul,
Și-ncep să mă resimt ca un ciudat extraterestru’,
Evadat dintr-un bolnav terestru’, ca un ambidextru’,
Ca un actor ce-și uită-ntotdeauna textu’,
E pretextu’ sub care mă ascund mereu,
Nu vorbi cu mine, nu știu cine sunt eu,
Nu știu cine sunteți, dame ori pioni,
Știu că acasă mă întorc mereu la ai mei demoni,
Sper ca dacă nu ignor sechelele care mă-ncearcă,
Nu se transformă totu-n jurul meu în ceartă,
Și că sunt unii, care-nvață să zâmbească,
Atunci când cineva din mine începe să șoptească,
Dintr-o tăcere nefirească,
Gânduri ce-ncep să-mbătrânească,
Planuri pe cale să se năruiască,
Neguri lăsate să plutească-n ceruri, peste multe cețuri,
Sunt mult prea multe fake-uri,
Ascunse în nivel de jeguri,
Ridicate la nivel de înțelesuri,
Pe piedestale înalte, văzute doar de noi non-sensuri,
Din redutele armate de idei înalte,
Și gânduri că poate încă se mai poate.

R x2:
Astăzi poa’ să ți se pară totul de c***,
Mâine poate n-o să vezi totul așa de deplasat,
Tre’ să ai puterea să mergi în continuare,
Speranța îți rămâne pan’ la ultima suflare.