Îți spun acestea,
Să te învăț nu să mă răzbun,
Nu lovi un om tocmai pentru că are suflet bun,
Fiecare palmă luată pe alte căi e dată,
Fiecare palmă dată o iei de zece ori odată.
Venerând imaginea, lanț, ceas, cash,
Plimbările cu mașina și ieșirile în oraș,
Goi pe din’năuntru bântuind precum strigoii,
Cei pe care îi rănim suntem chiar noi.
Cunosc mulți răi ca tine
De când erau tineri
Care n-au mai fost la fel dintr-o joi sau vineri,
De aceea zic ai grijă
Că răul făcut se întoarce înapoi, pe urmele tale
Ca un roi de bumerange,
În marea de prieteni unul e adevărat
Fiindcă ți-a fost alături când nu aveai nimic de dat
Pe cine ai lângă tine acum,
Tu să bagi de seamă că dacă dispare mâine
Ai să vezi ce mult înseamnă.
Multi prieteni, puține suflete,
Multe lacrimi puține zâmbete,
Sunt curios câte trebuie să trag
Când tovarășii sunt primii care îți dau în cap.
Avem un corp și teoretic un suflet,
Îți pare totul la început perfect,
E bine că am lămurit teoria,
Că de obicei mai greu cu practica,
Nu poți să mai faci nimic, fără să te ardă un amic,
Nu poți să ai încredere în cineva fără să te întrebi cât o să pierzi din asta,
Toți îți sunt tovarăși, o auzi într-una, s-au pișat pe tine când au întâlnit pe vreuna,
Chiar dacă o știe doar de o lună
Și o stea cu ea încă o lună împreună,
Sclavul femeii e pe jumătate mort
Fiindcă roata se întoarce fără prea mult efort,
Fără iubirea ei veșnică e rău,
Dar mai rău e că e gol în jurul tău.
Primul prieten, ultimul dușman
Toți găsesc un mod de a te folosi spontan,
De la an la an, tot mai multe pretenții
Toți sunt plini de bune intenții,
Nu pot să înțeleg, poți să îmi explici până mâine,
Când ai împărțit cu un frate un salam și-o pâine,
Cum e posibil ca acel cineva
Să fie primul care îți trântește în față, ușa.
Invidie, ură, de multe ori prostie,
Astea-s coordonatele dintr-o tovărășie,
Stau și mă întreb plin de dezgust,
Dacă nu v-ați vândut sufletul la diavol, ca-n Faust.
Multi prieteni, puține suflete, multe lacrimi, puține zâmbete
sunt curios câte trebuie să trag când tovarășii sunt primii care îți dau în cap.
Multi prieteni, puține suflete,
Multe lacrimi puține zâmbete,
Sunt curios câte trebuie să trag
Când tovarășii sunt primii care îți dau în cap.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre dezamăgirea profundă resimțită față de prietenii falși și trădători. Artistul exprimă frustrarea de a vedea cum cei apropiați devin dușmani, ghidați de invidie și interese meschine, lăsând un gol sufletesc.