Strofa I:
Câteodată viața-i panaramă
Câteodată lucrurile nu se leagă
Nu mă plâng, zic, am înțeles demult
Că cicatricile sunt cel mai bun scut.
În momente-n care nu ai destinație,
Pregătește-te pentru orice situație.
Când alegi că practica primează,
Acceptă că orice filozofie încetează.
În vremurile astea așa ciudate
Tot ce poți să îți oferi e doar sinceritate.
Știu, adevărul doare,
Dar îl prefer față de alte minciuni otrăvitoare.
Nu mint și nu mă mint.
Nu am scrupule, că și așa n-am prea mult timp.
Deci, dacă azi nu e ce îți doreai ieri
Îți ofer un bilet spre nicăieri.
Refren X2:
Plec spre nicăieri și nu mă-ntorc
Am pe catarg capul de mort.
Cine vrea să plece, să plece, am spus
Cine vrea să vină, să vină, o mână sus!.
Strofa II:
Când nu mai știu cine sunt
Aprind unul, îmi pun căștile și cânt.
Insomnii, noaptea târziu
Simt că urlu singur în pustiu.
Mă descurc tot mai prost cu proștii
Încă sper c-o să pot să trezesc roboții.
Fac tot ce pot și las în grija sorții restul
Dar uneori nici asta nu e destul…
Închiși în propria închisoare a sufletului,
Rămânem prizonierii eului.
Fiecare își exagerează partea
De-asta doar oamenii cu arme pot aduce pacea.
În fabrica asta de tocit spirite,
Îți dau cel mai prost sfat: minte-te.
Dacă azi nu e ce îți doreai ieri
Îți ofer un bilet spre nicăieri.
Refren X4:
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de deziluzie față de viață și societate, oferind ca soluție evadarea într-un "nicăieri" simbolic. Cântărețul preferă sinceritatea dureroasă în locul minciunilor și își acceptă soarta, invitând și pe alții să i se alăture în această călătorie spre necunoscut.