Îți spun acestea să te învăț, nu să mă răzbun,
Nu lovi un om tocmai pentru că are suflet bun,
Fiecare palmă luată pe alte căi e dată,
Fiecare palmă dată o iei de 10 ori odată.
Venerând imaginea,
Plimbările cu mașina și ieșirile în oraș,
Goi pe dinăuntru, bântuind precum strigoii,
Cei pe care îi rănim suntem chiar noi.
Cunosc mulți răi ca tine de când erau tineri,
Care n-au mai fost la fel dintr-o joi sau vineri,
De-aceea zic: „Ai grijă!” că răul făcut se-ntoarce,
Înapoi pe urmele tale ca un roi de bumerange.
În marea de prieteni, unu-i adevărat,
Fiindcă ți-a fost alături când nu aveai nimic de dat,
Pe cine ai lângă tine acum tu să bagi de seamă,
Că dacă dispare mâine ai să vezi ce mult înseamnă.
Refren: X2
Mulți prieteni, puține suflete,
Multe lacrimi, puține zâmbete,
Sunt curios câte trebuie să trag,
Când tovarășii sunt primii care îți dau în cap.
Avem un corp și teoretic un suflet,
Îți pare totul la început perfect,
E bine că am lămurit teoria, că de obicei mai greu cu practica,
Nu poți să mai faci nimic,
Fără să te ardă vreun amic,
Nu poți să ai încredere în cineva,
Fără să te întrebi cât o să pierzi din asta.
Toti îți sunt tovarăși, o auzi întruna,
S-au pișat pe tine când au întâlnit pe vreuna,
Chiar dacă o știe doar de-o lună
Și o să stea cu ea încă o lună împreună.
Sclavul femeii e pe jumătate mort,
Fiindcă roata se întoarce fără prea mult efort,
Fără iubirea ei veșnică e rău,
Dar mai rău e că e gol în jurul tău.
Primul prieten, ultimul dușman,
Toți găsesc un mod de-a te folosi spontan,
De la an la an, tot mai multe pretenții,
Toți împing de bune intenții.
Nu poți să înțelegi, poți să-mi explici până mâine,
Când ai împărțit cu un frate un salam și o pâine,
Cum e posibil acel cineva
Să fie primul care îți trântește în față ușa?
Invidie, ură, de multe ori prostie,
Astea-s coordonatele dintr-o tovărășie,
Stau și mă întreb plin de dezgust dacă
Nu v-ați vândut sufletul la diavol.
Refren: X4
Mulți prieteni, puține suflete,
Multe lacrimi, puține zâmbete,
Sunt curios câte trebuie să trag,
Când tovarășii sunt primii care îți dau în cap.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre dezamăgirea profundă resimțită în relațiile de prietenie, unde trădarea și invidia sunt prezente. Subliniază cum cei apropiați pot deveni sursa principală de suferință, lăsând un sentiment de gol și neîncredere.