E pofta de viață, pofta de soare
Nu-i închisoare chiar dacă-i ninsoare
Poți s-o lași moale să pui culoare
Peste oroare, care pe care
Bestii și fiare, Tv și ziare
E ghicitoare, are sau n-are
Vezi frățioare nu e ce pare
Și te poți pierde în lumea mare
Fii pe picioare tre’ să fii tare
Dacă rănești eh lasă nu-i tare
Nu ți se pare oare că doare
Parcă mai tare când e teroare
Doar o eroare întâmplătoare
Faci o schimbare devastatoare
Vreau să zâmbesc, e dimineața
Tre’ să-mi păstrez pofta de viață.
Plec departe, cât mai departe, poate
Nu mai poate să mă dea jos o noapte [x4].
Vreau să trăiesc să nu-mbătrânesc
Eu ți-am mai zis, e foarte firesc
Nu mă întreba că n-am un răspuns
Da’ viața-i frumoasă când nu stai ascuns
Știu c-am mai spus da’ tot mă repet
Vreau nisipul din sticlă să curgă încet
Și aș vrea să merg, să văd alte lumi
Să scriu ce văd, ce-aș vrea să-mi spui
Cine nu simte la fel? ca mine
Care rămâne în cartier? păi nimeni
Poate se poate pleca mai departe de vise deșarte
Tot răul spre bine
Bine, ne schimbă de mâine, nu mai zi la nimeni
La nimeni, la nimeni.
Plec departe, cât mai departe, poate
Nu mai poate să mă dea jos o noapte [x4]
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a trăi viața la maxim, de a evada din cotidian și de a găsi bucurie în lucrurile simple. Vorbește despre importanța de a rămâne optimist și de a nu renunța la vise, chiar și în momentele dificile.