(Holograf)
Nu știu de ce, păsări albe se ivesc din nou pe cer,
Numele ți-l scriu și pier. (x2)
(Bitza)
Știu că n-auzi acuma pentru prima oară
Da-n general cu ce măsori ți se măsoară
Nu sunt vreun psiholog, da’ ai probleme tu cu tine
D-asta acolo unde merg nu-i loc și pentru mine
Să nu te minți c-o să vorbească vinu’
C-o să te mint la fel și uite așa se duce timpu’
An după an, lună după lună
Am și uitat de când nu ne-am mai zis o vorbă bună
Te vedeam în fiecare zi, era la fel
Aceleași certuri fără scop și țel
Ramai așa cum ești, acolo în lumea ta
Nu vrei să schimbi nimic, atunci nu mă schimba
Să îți dai seama că ar lipsi ceva,
Atunci când o să vezi că nu mai sunt în preajma ta
Să te gândești doar la mine mereu
Și ce-ai în jur să îți spună doar numele meu (mereu).
Nu știu de ce, păsări albe se ivesc din nou pe cer,
Numele ți-l scriu și pier. (x2)
Sper să îți fie dor de mine când mă asculți
Când te gândești la noi să nu poți să mă uiți
Poți să aparții oricui, nu e treaba mea
Știu că o să-ți găsești pe altcineva
Da chiar și-așa să simți că este altceva
Că nu sunt eu și că ai vrea să fie așa
Să fiu în mintea ta în fiecare zi mereu
Tot ce-ai în jur să îți spună doar numele meu
Orice film, prietenul, sau carte
Să-ți povestească despre mine încă o parte
De lucrurile bune atunci când n-o să fiu
Să îți dai seama când o să fie prea târziu
Ți-a venit taxiul, du-te pe drumul tău
Că ție nu ți-e bine decât când mi-e mie rău
Să te gândești doar la mine mereu
Și ce-ai în jur să îți spună doar numele meu (mereu).
Nu știu de ce, păsări albe se ivesc din nou pe cer
Numele ți-l scriu și pier. (x4)
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dorința ca persoana iubită să simtă lipsa naratorului după despărțire. Naratorul speră ca amintirea sa să persiste în mintea celuilalt, chiar și în absența sa fizică, și ca aceasta să realizeze valoarea a ceea ce a pierdut.