Ești gândul meu bun când mă ascund în fum
Și spun că poate o să am cu tine un final de drum
Și spun că dacă ar pica totul
Dacă aș fi cu tine aș știi că am luat tot potul
Ești haina care mă îmbracă
În momentul în care toți mă lasă baltă
Mă acoperi, mă-nțelegi, mă strângi, mă încălzești
Mă faci să cred că-n doi este mult mai greu să pierzi
Ești cea care întotdeauna îmi răspunde când cer întăriri
Cea care nu s-ascunde, cea care poate face soare atunci când plouă
Cea care poate să mă ducă într-o eră nouă
Ești bandajul care-l pun pe rană
Când sângerez la pământ, lipsit de orice vlagă
Mă faci să mă ridic și să mă scutur de țărână
Să strâng din nou din dinți, gata de o nouă luptă.
[R]x2.
Poate greșesc, poate nu ești tu
Poate m-amăgesc, sau poate nu
Chiar dacă sunt furtuni, ninsori, soare și ploi
În orice război e mai ușor în doi.
Ești camaradul meu când io atârn de-un fir de ață
În acest război numit viață
Când înaintez cu greu cu vântul-n față
M-ajuți fără să pui prea multe în balanță
Ești glasul ce-l aud când totul în jur a tăcut
Când totul în jur a trecut, când liniile s-au tras
Și s-au mai dat alte verdicte, alte sentințe,
Alte dorințe călcând același..
Tu ești locu-n care totdeauna m-am întors
Tu mă aduci la normal când sunt întors pe dos
Și poate nu arăt, dar mi-ar fi mult mai greu
Dacă aș rămâne fără tine doar un simplu eu
Ești zâmbetu’ meu dintr-o noapte neagră
Când după un apus lumina-i dusă toată
Reușești să faci totu’ fără trucuri
Chiar dacă sunt tot eu cel care-ți dă puține lucruri.
[R]x2.
Poate greșesc, poate nu ești tu
Poate m-amăgesc, sau poate nu
Chiar dacă sunt furtuni, ninsori, soare și ploi
În orice război e mai ușor în doi.
[Butch]
Praf pe drum, când mă scutur îmi spun
Nu-i nimeni să m-adune
Când sunt beat praf
Nu-i nimeni să mă-ndrume
Orice război e mai ușor în doi îmi spune
Că sentimele au ruginit în noi
Armurile au căzut și acum
Ochii mari și goi varsă ploi
Sentimente pătate de noroi se-ntorc înapoi
Amintiri transformate în strigoi
Scrisori aruncate la gunoi
Voi strânge-n pumni ură
Îmi va urla gura
Asta-i războiu’ meu cu lumea
Iar tu vei fi doar una întotdeauna
Când or pica din cer și soarele și luna.
[R]x2.
Poate greșesc, poate nu ești tu
Poate m-amăgesc, sau poate nu
Chiar dacă sunt furtuni, ninsori, soare și ploi
În orice război e mai ușor în doi
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație complexă, văzută ca un război în care protagonistul se luptă cu propriile probleme, având alături o persoană de care se simte dependent. Această persoană este un sprijin, dar și o sursă de conflict interior, generând un sentiment ambivalent de forță și vulnerabilitate.