Numai tu, numai tu
Mă trezești când dorm
Numai tu, numai tu
Terminai al meu somn
Și îți simt, și îți simt
Limba ta pe gât
Ochii tăi, ochii tăi
Mă privesc urât
E târziu, e târziu
Nu vreau să mai ies
Mergem iar, mergem iar
Mâine-n părculeț
Și îți văd, și îți văd
Părul negru lucind
Ești superbă, ești superbă
Atunci când te-ntinzi
Mă aștepți, mă aștepți
Seara pe la ușă
Îmi placi, îmi placi
Că ești jucăușă
Cum vii, cum vii
Tu îmi sari în brațe
Îți dau, îți dau
Cu genunchiu-n coaste
Ieșim, ieșim
În oraș afară
Te simt toți, te simt toți
Că ești ca o fiară
Tu ești, tu ești
Toată viața mea
Hena, Hena,
Hena, Hena
Sensul versurilor
Cântecul exprimă afecțiunea profundă și dependența naratorului față de animalul său de companie, Hena. Versurile descriu momente intime și jucăușe, subliniind legătura specială dintre ei și rolul central pe care Hena îl are în viața naratorului.