Bitza – Cântecul și Povestea Ei

S-a născut într-un oraș pe lume, fără întâmplări, fără acțiune
Totul e la fel, da’ parcă vrea mai mult și timpul ăsta i se pare tot mai scurt
Gentile la ușă, fără explicații, ea… cum să schimbe tatii?
Nu se consola, și-i spunea: mama, tre’ să fac ceva
N-a înțeles ce s-a-ntâmplat, că-n capitala asta chiar e de c*cat
Panicată toată, stresată, nu voia cumva să moară, săraca
Și banii ăștia nu-i mai ajung, d-asta tre’ să facă animație în club
Nu se consola, da’ tot spunea: tre’ să fac ceva
Lumea asta-i cam ciudată, toți vor câte-o parte, o bucată
Invitații în oraș, shopping la Paris, deja probleme cu un fotbalist
Farduri și tocuri, alcool și droguri, depresii la ordinea zilei, nu sunt jocuri
Nu se consola și tot spunea: tre’ să fac ceva
Pan’ la prostituție – un pas mic – da’ are bani acum și-ncet, în timp
Prin hoteluri, noapte de noapte află: banii nu poa’ să șteargă păcate
Cu ochii grei, lacrimi în ei, ar vrea să sune să vadă ce mai fac ai ei
Nu se consola și tot spunea: tre’ să fac ceva
30 de ani acum, are o fată care n-a aflat cum e să ai un tată, oare?
Și nu e ca n-a vrut, e ca n-a putut, că pe bărbatul ăla doar în poze l-a văzut
Dar e mai bine acum, acuma are un țel: să tragă mult ca fata ei să fie altfel
Nu auzea când îi spunea: mama, tre’ să fac ceva.
Cântecul și povestea ei, aha, i se poate întâmpla oricărei femei
Nu tre’ să pui temei, e doar părerea mea: nu tre’ să faci așa ceva [x2]