Bisc – Poveste

Aș putea să îți vorbesc ore-n șir schițând un semn de bucurie,
Că pot să plâng la tot ce a fost și pot să râd la ce o să fie
Cel mai mic fir de iarbă în deșert e ca o floare, care
Adăpostește un suflet ce demult nu are stare, oare
Petala care a căzut mai crește oare, și doare,
Că nimeni și nimic nu e în stare să te scoată din stare,
Și sentimentul e apăsat cu mult mai tare,
Când acea persoană nu se mai ține în picioare,
Și spune că e bine, că e tare, că durerea nu-i prea mare
Dar o vezi neputincios cum moare de la depărtare,
Și-n paralele cu ea se ofilește și cealaltă floare.
Încerc din răsputeri să înțeleg ce nu înțeleg,
Și înțeleg că nu înțeleg, de ce de tine sufletul mi-l leg,
Spune-mi tu ceva frumos micuțo, poate așa o să înțeleg.

Refren:
Pe cine, pe tine, bine
Pe cine, pe mine, ține
Și cine mai ține bine,
Mi-am găsit refugiu-n tine
Care
Pe care-l doare,
Pe care n-are întrebare
Pe care, pe calea mare
Sfârșitul vine sau mi se pare.

Cu o lacrimă pe obraz, alta căzută pe caiet,
Jumate de inimă la mine, cealaltă bate la tine în piept
Plângând în prezent, gândindu-te la ce a fost zâmbești tăcut
E trist că viitorul poate fi, prezent nu și trecut.
Dar eu nu mă las, eu lupt, sunt genul de persoană care stă-n picioare chiar dacă a căzut.
Și mi-a plăcut, o noapte singuri, pe un buștean să stăm,
La care după 5 minute am zis bun acum hai să ne îmbătăm
Era frumoasă viața dar acum trebuie să plecăm.
Desigur mintea poate să aleagă drumul pe care corpul o să meargă
Dar sentimentul ce te bântuie în fiecare zi, asta nimeni nu poate să-ți aleagă.
Sufletul tău de copil vrea să rămâi pe loc dar anii te cuprind în vraja lor e ca un joc.
Sunt vremuri grele, sufletele-s în război, iar ura vad că te-a făcut să uiți complet de noi.
Îmi pare rău când vad că te-ai răcit ca vremea asta, infectă
Poate de-asta aș da 2 ani din viață pt o zi perfectă.
Cu puține cuvinte frumoase se poate forma un rai,
Păcat că între noi sunt mult prea multe cuvinte cu mai,
Puteai fi mai bună, mai aproape, mai drăguță, mai tare, mai mare, decât un copil mic
Și totuși mai bine, mai bine nu mai zic nimic.

Refren x 2

Sensul versurilor

Piesa exprimă regretul față de o relație pierdută și lupta interioară cu amintirile. Naratorul reflectă asupra trecutului, simte durere și nostalgie, dar își păstrează speranța și determinarea de a merge mai departe.

Lasă un comentariu