Strofa:
Ai din ce în ce mai des sufletul mai trist
Nu știi cum să mai fii pesimist sau optimist
Limpede și clar, nu mai e niciun cristal
Iar lucrurile cele mai de preț dispar
Așa cum dispare praful șters de o mătură
Iar viața ți se pare din ce în ce mai dură
Problemele încep să apară tot mai des
Cum apare praful pe care tocmai l-ai șters
Durerea ți se așază încet, ușor în suflet
Și începi să simți și cel mai mic regret
Acum în diferite vicii încerci să te afunzi
Nu-ți mai găsești locul unde să pătrunzi
Te simți dat la o parte, exteriorizat
Te întrebi până acum cum de-ai rezistat
Stai liniștit că dacă ai parte de asfințit
Ai răbdare, o să ai parte și de răsărit.
Refren:
E o realitate
În care nu știi cum să trăiești
E plină de fapte
Este ca o carte
Ce o deschizi și apoi o citești
Toate care-au fost aici
Se sfârșesc.
Timpu’ trece repede
Și doar amintirile rămân
pline cu regretele
Multe sau puțin, cum îți spun
Este ca o carte
Totul e predestinat
Noi zile apar mereu cu probleme de-același fel.
Strofa:
Ai răbdare că toate vin la timpu’ lor
Ascultă-mă bine că nimic nu e întâmplător
Chiar dacă lacrimile momentan îți udă fața
Ține capu’ sus și nu-ți pierde speranța
Ți-a rămas decât rațiunea că restu-i consumat
Fiindcă ești un om mic într-o lume de căcat
De ce te simți singur într-o lume nebună?
Zi-mi când ai zâmbit ultima oară, ieri sau acum o lună?
Ține capu’ sus și rămâi în picioare
Încearcă să nu arăți oricât de rău te doare
Trage de tine cât poți și chiar dacă sângerezi
Genunchii ține-i drepți chiar dacă ei vor să cedezi
Aveam odată un tovarăș care avea o vorbă
Dacă nu mă crezi, fă-i și tu o probă
„Ferește-mă Doamne de prieteni, că de dușmani singur mă feresc”
Ai mare grijă, ăștia când ești jos, atunci te lovesc.
Refren:
E o realitate
În care nu știi cum să trăiești
E plină de fapte
Este ca o carte
Ce o deschizi și apoi o citești
Toate care-au fost aici
Se sfârșesc.
Timpu’ trece repede
Și doar amintirile rămân
pline cu regretele
Multe sau puțin, cum îți spun
Este ca o carte
Totul e predestinat
Noi zile apar mereu cu probleme de-același fel.
Strofa:
Ce nu te omoară te face mai puternic
Știi prea bine asta, deci n-o să-ți mai explic
Dacă zici că asta e deja fumată
Atunci de ce nu poate să ne intre-n cap odată
Preferăm zi de zi singuri să ne amăgim
Preferăm zi de zi în agonie să trăim
Nu suntem conștienți că putem trece peste
Dar realitatea nu înseamnă file de poveste
Regret că m-am născut în țara asta de căcat
Regret c-am ținut la lucruri de care am uitat
Regret că n-am atâția bani încât să-mi văd apropiații fericiți
Regret că ai mei n-au timp de mine că aleargă după bani grăbiți
Regret că pe zi ce trece sunt tot mai dator
Și că pentru bani mă dau peste cap ca un cascador
Regret că nu am mai mult decât au alții parte
Și regret când vreau să fac ceva, că alții-mi pun bețe-n roate.
Refren:
E o realitate
În care nu știi cum să trăiești
E plină de fapte
Este ca o carte
Ce o deschizi și apoi o citești
Toate care-au fost aici
Se sfârșesc.
Timpu’ trece repede
Și doar amintirile rămân
pline cu regretele
Multe sau puțin, cum îți spun
Este ca o carte
Totul e predestinat
Noi zile apar mereu cu probleme de-același fel.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de regret profund față de viață, societate și alegerile făcute. Vorbește despre dezamăgire, dificultăți și lupta pentru a depăși obstacolele, reflectând asupra trecerii timpului și a amintirilor.