Trăim cu minciuna-n casă
Și ne facem că nu ne pasă
Și stăm cu ea la masă
Mâncăm minciuni, că doar asta ne lasă.
Trăim cu minciuna-n casă
Și ne facem că nu ne pasă
Și stăm cu ea la masă
Mâncăm minciuni, că doar asta ne lasă.
Adevarul mai este peste mână
Momentul te obligă să spui o minciună
Chiar dacă poate suna prost
O vorbă spusă aiurea poate are rost.
Mai avem nevoie și de minciuni
Să ne permitem să fim mai buni
Toți mai credem poate-n minuni
Dar când ai belele pe cine suni.
Pe-ai tăi, pe care-i minți cel mai mult
Că îi protejezi de ce faci urât.
Trăim cu minciuna-n casă
Și ne facem că nu ne pasă
Și stăm cu ea la masă
Mâncăm minciuni, că doar asta ne lasă.
Trăim cu minciuna-n casă
Și ne facem că nu ne pasă
Și stăm cu ea la masă
Mâncăm minciuni, că doar asta ne lasă.
Realitatea poate fi interpretată
Dar e minciună când e exagerată
Ne mințim și când suntem în oglindă
Devenim ce ne dorim să fim într-o secundă.
De când l-am prins pe tata costumat în Moș Crăciun
Nu mai pot să-l cred nici pe cel mai bun
Credeam că le-am auzit pe toate
Dar aceleași fapte sunt reinventate.
Toți mai mințim, așa trăim
Adevarul n-are fața pe care o știm
Mai bine vezi paharul jumătate plin
Când lucrurile bune aduc un cer senin.
Trăim cu minciuna-n casă
Și ne facem că nu ne pasă
Și stăm cu ea la masă
Mâncăm minciuni, că doar asta ne lasă.
Trăim cu minciuna-n casă
Și ne facem că nu ne pasă
Și stăm cu ea la masă
Mâncăm minciuni, că doar asta ne lasă.
Singuri ne mințim, mințim
Mințim că știm ce vrem să fim
Ce vrem să fim, ce vrem să fim
Sensul versurilor
Piesa explorează omniprezența minciunii în viața de zi cu zi, de la minciunile spuse pentru a proteja pe cei dragi, până la auto-amăgire. Sugerează că minciuna a devenit un mod de viață, influențând relațiile și percepția asupra realității.