Ce faci, boss? Bine, boss
Uite, am lăsat mașina, vreau să merg pe jos
Mă duc la magazin, să iau ceva de post
N-are rost să stai în casă, când afară e frumos.
Auzi cum cântă păsărica, boss
Numai ea se poate auzi așa duios
E dureros să le văd pe astea mici
M-am scos! Mamă, câte sunt pe-aici.
Îmi era dor de cartier, oriunde ar fi el
În orice cartier, toate sunt la fel
Dive ca-n reviste, ce-i drept, un pic mai triste
Cârciumi și terase, cu mese comuniste.
Iubesc aerul de cartier, ca aerul de țară
Că noi murim, dar asta n-o să moară
Că-i javră de-aia mare, de cartier
Înțelegi? Și astea toate sunt la fel.
Și știi că în cartier totul este la fel
Nimeni nu se schimbă, nimeni nu se schimbă
Și știi că în cartier totul este la fel
Nimeni nu se schimbă, nimeni nu se schimbă.
Noi am crescut cu „Cireșarii”, nu cu căpșunarii
Floarea, grădinarii, prăpădii și canalii
Stela era fără Catena, n-o da-n „Ela Mirabela”
Fumam și pierdeam vremea.
În orice cârciumă, la capăt de maidan, avem „Poiana lui Iocan”
În orice mahala, lumea știe de ea
Capăt de bulevard, pe gang, avem „Poiana lui Iocan”
În orice mahala lumea știe de ea.
Și n-a murit niciodată
E locul unde lumea vine, se-adună brigada
Punem țara la cale, vecinii vin agale
În timp ce copii și soții ne dau târcoale.
Întreg cartierul îl știu pe dinafară
Fiecare bloc și fiecare scară
În fiecare seară, prinde viață iară, ba
Cu toți afară, acum se-aprinde iarba.
Și știi că în cartier totul este la fel
Nimeni nu se schimbă, nimeni nu se schimbă
Și știi că în cartier totul este la fel
Nimeni nu se schimbă, nimeni nu se schimbă.
Și știi că în cartier totul este la fel
Nimeni nu se schimbă, nimeni nu se schimbă
Și știi că în cartier totul este la fel
Nimeni nu se schimbă, nimeni nu se schimbă.
Sensul versurilor
Piesa descrie nostalgia pentru viața simplă și autentică din cartier, cu amintiri despre locuri și oameni dragi. Subliniază ideea că, deși timpul trece, spiritul și atmosfera cartierului rămân neschimbate.