Ne întâlneam într-o cafenea
Unde nimeni nu știa
Și ne zâmbeam
Când plănuiam să cucerim Vestul
Ne sărutam, nu ne păsa
De lumea ce ne-nconjura.
Aveam dorința să iubim
Ne promiteam să-mbătrânim
Pe o verandă la un ceai
Scaldați de soare
De răul lumii mă fereai
Sub palma ta mă ascundeai.
Iar gustul de madlenă
Îți va reveni de fiecare dată
Când îți vei aminti.
Ce n-a văzut Parisul
Doar în fotografii
Ai mai putea găsi
Ce n-a văzut Parisul
Parfumul ce-a rămas,
Răspunsul fără glas.
Te așteptam pe Edgar Quinet
Să ieși de la Litere
Și hoinăream întreaga zi
Pe străzile uitate
În povestiri ne pierdeam
Cu ochii celuilalt visam.
Urcam la mine în mansardă
În nopțile de vară caldă
Și ne credeam doi partizani
Ascunși în noapte
Dezbrăcați pe podea
Eram al tău, erai a mea.
Iar gustul de madlenă,
Îți va reveni de fiecare dată
Când îți vei aminti.
Ce n-a văzut Parisul
Doar în fotografii
Ai mai putea găsi
Ce n-a văzut Parisul
Parfumul ce-a rămas
Răspunsul fără glas.
Ce n-a văzut Parisul
Doar în fotografii
Ai mai putea găsi
Ce n-a văzut Parisul
Parfumul ce-a rămas
Răspunsul fără glas.
Ooh, Uuh, Ooh, Uuh..
Sensul versurilor
Piesa evocă o poveste de dragoste intimă și pasională trăită în Paris, departe de ochii lumii. Amintirile acestei iubiri sunt păstrate ca un parfum persistent, un răspuns tăcut la întrebările vieții.