Nu știu de câte ori ți-am zis că te iubesc.
Nu-i suficient. Deci iată că iar îți spun că te iubesc.
Nici nu concep, dragul meu, să mă gândesc
Cum ar fi viața fără tine, nu-mi doresc.
Stau și mă gândesc la noi, întinsă, cuminte.
Luni, 14 Iulie, ziua ce o port în minte.
Ziua în care iată că pe net am vorbit.
Te-am corupt de-ai chiulit, ne-am întâlnit.
Am vorbit atât de mult, ai fost lângă mine.
Mă strângeai în brațe, mă făceai să mă simt bine.
Nu eram împreună, ne provocam reciproc.
Wow, mă țineai de mână să nu mă pierd prin metrou.
Eram așa prostuță, tu ai avut grijă de mine,
Să nu mă calce mașina, să ajung acasă bine.
Ai vrut să mă săruți. Nu, nu, nu așa curând.
Eram confuză, nene, nu știam ce-ai de gând.
Mi-ai plăcut, ai insistat, dar nu, nu.
Iar sunai, ai crezut că nu-ți plac și m-ai luat de mână.
Cât de dulce erai, o secundă m-am pierdut
Și-a fost de ajuns, primul sărut.
Nu știu de câte ori ți-am zis că te iubesc.
Nu-i suficient. Deci iată că iar îți spun că te iubesc.
Nici nu concep, dragul meu, să mă gândesc
Cum ar fi viața fără tine, nu-mi doresc.
Ca orice relație, aveam bune și rele,
Dar ca orice cuplu, am trecut peste ele.
Primele certuri, primele lacrimi vărsate
Și ultimele cuvinte, în gol aruncate.
Ce tare, acum ne aducem reciproc.
O clipă nu ne-am gândit absolut deloc
Că poate nu-i așa, cum spun eu sau tu,
Că poate noi chiar suntem unul pentru altul.
Păcat că peste asta n-am trecut, regret.
Îți zic același „adio” și iar înghit în sec.
Iar tu poți să zici orice despre mine,
Oricum știi că de fapt am fost lângă tine.
Nu te-am înșelat, nu te-am mințit,
Ți-am zis că te iubesc doar pentru că am simțit.
Ai văzut, n-ai crezut, acum ne-am pierdut.
Ți-am zis de când ai plecat: „Dă-mi ultimul sărut”.
Nu știu de câte ori ți-am zis că te iubesc.
Nu-i suficient. Deci iată că iar îți spun că te iubesc.
Nici nu concep, dragul meu, să mă gândesc
Cum ar fi viața fără tine, nu-mi doresc.
„Știi, bebu, era tot luni. Stau și mă gândesc că atunci când ți-am zis de ultimul sărut ai început să râzi. Păcat că doar câteva ore mi s-a adeverit. Nu știu, acum stau și mă întreb, oare acum ți se pare la fel de amuzant???”
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație de dragoste cu suișuri și coborâșuri, de la primele întâlniri și emoții, până la despărțire și regret. Naratoarea își amintește cu nostalgie de momentele frumoase, dar și de certurile și cuvintele grele, exprimându-și regretul pentru faptul că nu au reușit să depășească obstacolele.