Bebbe – Lipsa de Credință

Lumea este a noastră, deci asta o face proastă,
că noi luptăm fără vlagă până ajungem pe targă.
Suntem prea dispuși, în noi suntem închiși,
ce e de făcut oare când tot trecutul te doare,
când până și prezentul îți arde caracterul.
Mă doare, mă doare tare când strig spre soare,
între patru pereți, același bec, același gând sec,
mă lasă fără subiecte, am prea multe defecte.
Sentimentele în sine sunt defecte și nu e bine,
concepțiile despre viață îmi alungă orice speranță.
Mă simt pierdută într-o lume mereu pe fugă,
peste tot falsitate apărută, mă dezgustă.
Cum poți visa la ceva când religia e pe moarte,
inapte persoane ce se consideră învățate,
alungă orice gând cum că s-ar face totul ca la carte,
existența ei e gata să dispară în fum în noapte.
Defectul muzical îl au din lipsa de credință,
se creează diverse teze învățate de orice ființă,
ipoteze pe diverse specii de credință mă scârbesc,
pentru că aici la noi, prea mulți în păcat trăiesc.
Îmi sortez gândurile din prea multe versete,
ce fără pic de logică, susțin mii de fapte,
relativ, sunt un gen infantil mediocru
și gust prea des, prea mult din prezentul acru.
Sacru pot spune cu desăvârșire un singur crez,
hip-hop-ul este singura religie întâlnită des,
sunt mulți ce o respectă, dar păcate săvârșesc,
căci după atâția ani trecuți, mă fac să mă crucesc.
Respectul bine meritat, nu pentru mine,
ci pentru ceea ce ne ridică, muzica în sine,
căci industria este acea erezie comercială,
pe care mulți o ascultă, deși e prea banală.
Nu mă consider profet, nici măcar interpret,
dar încerc să mă asigur că ați înțeles corect,
religia o am în sânge, suflet și pe retină,
deși trăiesc cotidian într-o lume proastă și cretină.