Poate să fie, poate să știe
Fiindcă e una ca ea la 1000
Poate să-nvețe, toate sunt terțe
Sau poa’ să paseze, să n-ai tangente
Cu fel de fel de zdrențe
Poate să simtă, sau poate să mintă
Poate s-atingă când e fierbinte că n-are minte
Poate te minte, toate-s eschive
Poate te-nvață, c-are rol de prefață
Da’ o simți că-i hoață, degeaba ai speranță
Te taie că-i coasă, Crezi că-i fițoasă
Că nu merge la piață dis de dimineață
Nu merge fiindcă are ce face, poartă doar toace
Rar mai toarce, când îi e atinsă coarda sensibilă
Irascibilă, Fata Morgana. Cine-i cucoana?
Ai pupa icoana să-i lustruiești coroana.
N-are în nimeni încredere, zici că e atee
Se aprinde repede ca o scânteie
Parsivă femeie, ia totul în glumă
Vrei s-o iei de mână, întreaga săptămână
Sau chiar o lună, da vezi că-i nebună
De îți dă cu noapte bună, Poate-i păgână
Că-i cântă-n strună, întreaga cetate
Vrea maturitate, vorbește și când tace
Doar să n-adoarmă, că toți proștii îi toarnă
Cuvinte frumoase, ca ale ei strasuri, evită terase
Că vrea doar senzații, îți dă palpitații până-i intri în grații
Știe ce face, chiar dacă nu pare
Are răbdare să te bage în stare
Să te frământe, să te-ncânte, ăsta e al ei cântec
Poate îi place să facă poezii
Sau poate nu, tu oricum n-o să știi
Irascibilă, Fata Morgana. Cine-i cucoana?
Ai pupa icoana să-i lustruiești coroana
Sensul versurilor
Piesa descrie o femeie enigmatică și independentă, greu de înțeles și de controlat. Ea manipulează și fascinează, lăsând o impresie puternică asupra celor din jur, dar păstrându-și secretele.