Doi chinezi au venit în România și nu știau o boabă română. Trec ei pe sub un balcon, se aude o melodie de la un moșneag:
„Noi doi.. Noi doi.. „
Se duc în piață unde un țigan cerșea:
„Pentru un ban, pentru un ban”
Se duc pe deal, un cioban își număra oile:
„Una, două, ZDUB! de gard! Una, două, ZDUB DE GARD!”
Mai jos era o babă moartă și ghinionul a făcut ca chiar atunci să treacă un polițist. Întreabă polițistul:
– Măi, cine-a omorât baba asta?
Chinezii bucuroși că știu română:
– Noi doi.. Noi doi..
– Și pentru ce-ați omorât-o, măi?
– Pentru un ban – Pentru un ban
– Și cum ați omorât-o?
– Una, două, ZDUB de gard! Una, Două, ZDUB de gard!
Sensul versurilor
Cântecul prezintă o serie de evenimente nefericite cauzate de incapacitatea a doi chinezi de a înțelege corect limba română. Ei interpretează greșit diverse fraze auzite și ajung să se auto-incrimineze pentru o crimă pe care nu au comis-o, generând o situație comică.