Iubeam și eu cândva doi ochi căprui.
Plângeam când îi vedeam de dorul lui.
Dar ce păcat căci ochii lui mințeau.
Iar eu ca-n totdeauna îl credeam.
Mai exista o fată ce-l plăcea.
Pe care o credeam prietena mea.
Dar mai târziu am înțeles cine era.
Și câtă dragoste îi purta.
Ref: Plângeam când îi vedeam împreună.
Plângeam când îi vedeam ținându-se de mână.
Plângeam când îi vedeam întâmplător.
Și nu știam că plâng de dorul lor.
Dar astăzi cred că m-am îndrăgostit.
Nu știu ce s-a-ntâmplat dar e adevărat.
Nu e băiatul meu cu ochi căprui.
Acesta-i are albaștri-albaștrii.
Sper să nu mai existe o altă fată.
Să se întâmple iar ca altă dată.
Dar eu mă voi gândi mereu la ei.
Doi ochi căprui ce i-am iubit doar eu.
Sensul versurilor
Piesa descrie dezamăgirea unei fete naive în dragoste, trădată de persoana iubită și de o prietenă. Ea își amintește cu tristețe de acea perioadă, dar speră la o iubire nouă, diferită.