Am pierdut șirul nopților nedormite
Ochii se zbat sub pleoapele obosite
Încerci să-mi spui că poate exagerăm
Lumina apare și noi încă visăm.
Și nu, nu n-aș vrea să mă schimb
Încă îmi place printre nori să mă plimb
Și știu că poate e prea mult
Dar niciodată n-o să te ascult.
Nu îmi pasă dacă e prea târziu
Nu îmi pasă dac-ar trebui să știu
Dacă ce fac, ce zic, e rău sau e bine
Nu îmi pasă, nu îmi pasă de tine.
Știu că o să pierd o viață întreagă
Fără ca nimeni să înțeleagă
De ce nu pot să fiu la fel ca ei
De ce nu mă aliniez la niște idei
Sunt un ciudat, nu sunt social acceptat
Sunt diferit, adorm mereu la răsărit
Sunt imatur, nu-mi place să privesc în jur
Sunt un exemplu negativ, nu intru-n colectiv.
Nu îmi pasă dacă e prea târziu
Nu îmi pasă dac-ar trebui să știu
Dacă ce fac, ce zic, e rău sau e bine
Nu îmi pasă, nu îmi pasă de tine.
Nu îmi pasă dacă e prea târziu
Nu îmi pasă dac-ar trebui să știu
Dacă ce fac, ce zic, e rău sau e bine
Nu îmi pasă, nu îmi pasă de tine
Sensul versurilor
Piesa exprimă o respingere a normelor sociale și o afirmare a individualității. Naratorul refuză să se conformeze așteptărilor celorlalți, preferând să-și trăiască viața după propriile reguli, chiar dacă asta înseamnă să fie considerat un ciudat sau un inadaptat. Mesajul central este unul de independență și de sfidare a convențiilor.