Strofa 1: Baboi
Aș putea scrie doar poeme
Dar după blocurile mele poeții își caută fericire-n ghene
Aș putea picta tablouri
Dar după blocurile mele se sculptează doar capace de cavouri
Aș putea iubi o femeie
Dar după blocurile mele ești iubit doar dacă ai lovele
Aș putea da culoare nopții negre
Dar după blocurile mele încă frige h***a în vene
Aș putea zâmbi frumos
Dar după blocurile mele trebuie să am caracter jegos
Aș putea intra și la răcoare
Fiindcă după blocurile mele toți se aruncă în trădare
Aș putea visa mereu spre viitor
Dar după blocurile mele realitatea te trimite în abator
Aș putea zbura ca un condor
Dar blocurile mele vor să le dau culoare-n microfon.
Refren Baboi
Te-aș plimba, te-aș plimba
Te-aș plimba puțin prin viața mea
Acolo unde, acolo unde
Acolo unde adevărul te-ar speria.
Strofa 2 Baboi
Te-aș plimba prin pădurea de aramă
Dar după blocurile mele se aude sunetul de armă
Te-aș putea umple de respect și stimă
Dar după blocurile mele nu poți fi mai mult decât o victimă
Aș putea spune povești de iubire
Dar după blocurile mele meniul e doar dezamăgire
Aș putea vorbi doar de drame
Fiindcă după blocurile mele vezi mame ce își plâng copii-n palme
M-aș putea ruga lui Dumnezeu
Dar după blocurile mele Dracul te separă din croșeu
Îmi e dor să zic cuvântul mama
Dar după blocurile mele nu pot vărsa o lacrimă
Aș putea să-ți definesc cuvântul spaimă
Dar după blocurile mele e vorba de respect bani și faimă
Aș putea face mult prea multe fapte
Dar după blocurile mele și ziua se transformă în noapte.
Punte MarkOne1
Eu urăsc adevărul, detest realitatea
Fiindcă atât ne-a oferit nouă de mici societatea
Asta e adevărul, asta e realitatea
Dar aveam capacitatea de a înfrunta greutatea.
Refren MarkOne1
Te-aș plimba, te-aș plimba
Te-aș plimba puțin prin viața mea
Acolo unde, acolo unde
Acolo unde adevărul te-ar speria.
Refren Baboi
Te-aș plimba, te-aș plimba
Te-aș plimba puțin prin viața mea
Acolo unde, acolo unde
Acolo unde adevărul te-ar speria
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură și lipsită de speranță din blocurile sărăcăcioase, unde poeții își pierd iluziile, iubirea este condiționată de bani, iar viitorul pare sumbru. Adevărul este înfricoșător, iar societatea oferă puține șanse de scăpare.