Refren.
Când îți aud vorbele,
Îmi curg lacrimile pe obrajii mei
Și glasul când ți-l aud, strâng din dinți și plâng
Și dau cu telefonul de pământ.
Strofa 1.
Aseară mi-era dor, stateam în dormitor
Și mă gândeam la tine
După ce te-am sunat, somnul nu m-a mai luat
Până a doua zi am tot oftat.
Refren.
Când îți aud vorbele,
Îmi curg lacrimile pe obrajii mei
Și glasul când ți-l aud, strâng din dinți și plâng
Și dau cu telefonul de pământ.
Strofa 2.
Doamne, ce viață grea, Doamne, ce viață rea
Departe de iubirea mea
Și mor de nerăbdare să-mi dai o-mbățișare
Doar pozele sunt alinare.
Refren.
Când îți aud vorbele,
Îmi curg lacrimile pe obrajii mei
Și glasul când ți-l aud, strâng din dinți și plâng
Și dau cu telefonul de pământ.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și disperarea unei persoane separate de iubirea sa. Vorbele persoanei iubite provoacă suferință, iar distanța fizică accentuează sentimentul de dor și neputință.