Omul când n-are ce face, atunci când se plictisește,
Ca să nu stea chiar degeaba, câte-o treabă își găsește.
Face-o treabă, ce se face, de milenii, la români.
Nu-i o treabă prea ușoară, că taie frunză la câini.
Alții, inventivi din fire, nu stau nici o clipă-n loc
Și, crezând că fac o treabă, ce cu rost ei o socot,
Dau din mâini și se agită și vorbesc fără-ncetare
Însă dacă-i pui la treabă, de nimica nu-s în stare.
Mai e o categorie, de bărbați, în special
Care-o lasă pe soție să care ca un hamal.
Încărcată cu provizii, de la piață, biata, vine.
Despre ei, spunem că-s harnici precum tații de albine!..
Dacă mă gândesc mai bine, nici chiar eu nu fac excepții
Astăzi, despre hărnicie, v-am servit câteva lecții.
Deci, n-am stat nici eu degeaba, fără treabă pe acasă.
Am bătut apa-n piuă. Poate untul o să-i iasă!…
Sensul versurilor
Piesa abordează, într-un mod umoristic, tema lipsei de ocupație și a modurilor în care oamenii își găsesc activități, uneori inutile, pentru a umple timpul. Se satirizează ideea de a face ceva doar de dragul de a face, chiar dacă rezultatul este nul.