Poveste fără sfârșit.
Refren: Catalina
De multe ori mă-ntreb, oare cât o să mai țină? / Oare câți or să plece și-or să vină? / Poate e un drum greșit, / E-o poveste fără sfârșit. /
Uzzi:
Sunt Uzzi, de data asta țin expres, / Am spus pe 4 albume dar cred că nimeni n-a-nțeles. / Știu că mulți cunosc ce înseamnă viața de cartier, / Dar nu știu câți recunosc că sunt cu totul altfel. / Pentru voi toți, băieți de cartier, / Respect că ați plecat de jos, nu v-ați îmbogățit direct, / Ați trecut prin tot, palme, vorbe și durere / Singuri ați trăit și singuri ați făcut avere. / Știu și eu prea bine cum e să crești în cartier, / Bagaboante, pești, bani, mașini și golani. / Mereu să se ridice câte unu’ mai în față, / Baftă ție, șmechere, o să te respect pe viață. / Zi de zi alt șmecher o să facă loc la altu’, / Plecând de jos, e mai ușor să faci saltul. / Dacă înțelegi ce vreau să spun. / G-yeah, pe ciordeală, pe mangleală, ăsta-i modul rău sau bun. / Mulți o să judece greșit și mulți o să respecte, / Cei născuți, crescuți aici cunosc prea multe aspecte. / Ocolesc s-o spun pe față, sună a jelit, / Pentru cei din cartier e o poveste fără sfârșit. /
Refren:
Tataee:
Zi și noapte-n cartier, noapte și zi în cartier, / Totu’ s-a schimbat și totu’ e la fel. / Pentru băieții de pe stradă, dedic, / La toți ceilalți despre cartier vă explic. / Mă doare inima când mă uit la borfașii mei, / Când văd că pe zi ce trece devin tot mai răi. / Și-mi amintesc cum râdeam acum o vreme, / Acum nu-i mai văd râzând, doar când au seringa-n vene. / Șmenari de la colț sunt tot la fel, / Mașina însă din Audi 80 acum e 600, / Semn că banii lor fac pământul, frate, să se-nvârtă, / Și dacă nu mă crezi, vino-n cartier să vezi. / Poate într-o zi o mamă plânge că băiatul ei s-a dus, / Tot atunci una ce naște râde c-are unu-n plus. / Yeah, în cartier viața nu s-a oprit, / Aș putea să povestesc la nesfârșit. /
Refren:
Caddy:
În cartier e la fel ca la închisoare, / Dacă nu poți să ieși afară trebuie să fii tare, / Căci ban la ban și păduche la păduche trage, / Cei de sus nu te ascultă, nici nu-ți dau pace. / Firar’ mama lor, al dracu’ să fie, / Căci nu-ți aduc nici măcar o bucurie. / Băieții se târăsc prin cartier din ce mai rău, / Unii ajung la viermi, iar alții la bulău. / Alții se ridică și fac banu’ gros, / Viața e nedreaptă dacă rămâi jos, / Așa-i în cartier, nu trebuie să te dai la fund, / Lupți cu pumnii, tragi cu dinții ca să ai mai mult. / Nici un senator n-a coborât vreodată în cartier, / Nici un deputat nu a știut ce înseamnă lefter, / Iar eu sunt de acolo de unde tu nici nu gândești, / Unde soarele răsare doar dacă-l plătești. /
Refren:
Sensul versurilor
Piesa descrie realitățile dure ale vieții în cartier, unde sărăcia, criminalitatea și lipsa de oportunități creează un ciclu vicios greu de depășit. Versurile exprimă frustrarea și tristețea față de această situație, dar și respectul pentru cei care luptă să supraviețuiască.