Totul e relativ, nimic nu-i alb sau negru,
Te lași condus de ei, ești un cetățean integru,
Crezi tot ce-ți spun, vrute sau nevrute,
Nu îți dai seama, că vorba lor pute.
Vezi cum oamenii plutesc
Cu mintea printre nori,
Ești mirat cum de reușesc,
Tu n-ai să zbori!
N-ai să zbori,
Tu n-ai să zbori.
Treci printre ei, nu te mai uiți în ochii lor,
Ți-e frică și ai vrea, să poți și tu să zbori,
Dar ești bătut în cuie, cu picioarele-n pământ,
Și le-ndepărtezi încet, cu ochi pustii plângând!
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de a fi prins într-o rutină și incapacitatea de a te ridica deasupra constrângerilor sociale. Vorbitorul observă alți oameni care par să plutească liber, dar el se simte ancorat la pământ, incapabil să scape.
