Au trecut ani,
Și vor mai trece mulți,
Dar tot nu poți
În minte să m-ascunzi.
Tot ce-ai lăsat
Cuvânt nescris în foi,
De ploi e șters
Tot ce-a fost între noi.
Și te privesc
Cum cazi adânc visând
Stingând în ochi
Al nostru legământ.
Și obosesc,
Ținând lacrima-n loc
Și mă topesc,
Stingându-ți gândul-n foc.
Refren:
Pictate-n fereastră,
Sunt priviri ce-au durut
Ascunse în ochi,
Ce-i știam mai demult.
Ai tăi stropi de gheață,
Îmi cad pe obraz,
Stingându-mi răceala
Din ochii de azi.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri și amintirile persistente care bântuie. Protagonistul observă cum relația se destramă, simțind oboseală și tristețe, în timp ce încearcă să rețină lacrimile și să facă față răcelii emoționale.