Privesc rândul nescris,
Ce îmi șoptește-n gând,
Cu sufletul deschis,
Îmi sorb putere din ochiul blând.
Țin palmele pe zid,
Aștept să mă rapui,
Hrănindu-mi gândul zi de zi
Cu tot ce nu mai spui.
Și tot ce-a mai rămas,
E o petală stinsă-n glas,
Un gând pierdut în timp
Scris cu unghiile pe zid!
Refren:
Nu mai cred în tot ce-a fost,
Nici că ai să revii,
Sunt amintiri pierdute-n rost,
Doar un gând ce nu reînvii.
Am crezut prea mult în vorbe,
Tot ce-a rămas e numai scrum,
Amintiri demult uitate,
Stinse-n praful de pe drum.
Am vrut să îmi stai în palme,
N-am crezut că ai să zbori,
Aștept totul să se spargă,
În clipa-n care-ai să cobori.
De prea multe ori mi-ai stat în cale,
N-am prea mult timp să te ascult,
M-am săturat de vorbe goale,
E doar minciună-n al tău gând!
Refren:
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă față de o relație trecută, în care promisiunile nu au fost respectate. Vorbitorul își amintește cu regret de momentele frumoase, dar acum vede doar minciună și suferință, așteptând ca totul să se sfârșească.