N-avem două vieți,
N-avem dimineți,
N-avem zile-n care să fim doar noi, noi amândoi.
N-avem început,
N-avem un trecut
Dar e o scânteie între noi
Știm amândoi.
M-a aprins scânteia recunosc
Și sunt cum n-am mai fost
Când sunt cu tine-mi ies din fire
Vino, întinde-mi mâna ta,
Și du-mă către ea,
Arată-mi că-i iubire.
Mai iubește-mă o dată te rog eu,
Uneori în dragoste mă prind mai greu
Îmi cer iertare, dar să nu fii supărat
Eu n-am iubit pe nimeni că n-a meritat.
Poate ai iubit,
Poate te-a mințit,
Și n-ai mai simțit că sunteți voi,
Voi amândoi.
Dar eu nu te mint,
Îți arăt ce simt
Că povestea asta despre „doi”
E între noi.
M-a aprins scânteia recunosc
Și sunt cum n-am mai fost
Când sunt cu tine-mi ies din fire
Vino, întinde-mi mâna ta,
Și du-mă către ea,
Arată-mi că-i iubire.
Mai iubește-mă o dată te rog eu,
Uneori în dragoste mă prind mai greu
Îmi cer iertare, dar să nu fii supărat
Eu n-am iubit pe nimeni că n-a meritat
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dorința de a primi o nouă șansă într-o relație. Naratorul își cere iertare și recunoaște dificultatea de a se implica în dragoste, implorând partenerul să-l iubească din nou.