Poți să vii cu 15 ca Nicolaescu
Tot voi veni pe strada ta, ca Minulescu
Ți-o dau ezoteric, ca Oreste Teodorescu
În timp ce tu o dai în diverse, ca Dem Rădulescu!
Sunt mai hater decât C. T. Popescu
Îți ridic iar o sprânceană, a la Mircea Albulescu
O arzi mai mult în oglindă, decât Dan Diaconescu
Îți prezint din nou șurubu’ ca Mircea Dinescu!
Eu scriu istoria ca George Călinescu
Pentru eternitate, ca George Nicolescu
Îți bat apropo-uri, ca Andi Moisescu
Ești chitit să faci moneda, mai ceva ca Isărescu!
Renunță la peruci ca Benone Sinulescu
Și ia-ți o vacanță mare, ca Mugur Mihăescu
Iar dacă vrei, o dăm pe față, ca Robert Turcescu
Nu mă sperie războaiele, ca Mircea Lucescu!
Sensul versurilor
Piesa este o demonstrație de superioritate, folosind o serie de comparații cu personalități culturale românești pentru a sublinia abilitățile și importanța naratorului. Versurile transmit un sentiment de încredere și ambiție, sugerând că naratorul este de neîntrecut.
