Strofa 1:
Te rog așează-ți brațele îmbătate în jurul meu,
Și eu te voi lăsa să mă numești „a ta” în noaptea asta,
Căci să mă „distrugi ușor” e tot ce am nevoie
Și dacă-mi dai ceea ce vreau,
Eu o să-ți dau ceea ce-ți place.
Te rog spune-mi că sunt singura fată din viața ta,
Sau minte-mă și spune-o măcar în seara asta.
Am un complet nou leac pentru singurătate,
Și dacă-mi dai ceea ce vreau,
Eu o să-ți dau ceea ce-ți place.
Refren:
Când stingi luminile,
Ochii mei se aprind ca stelele,
Oare asta e iubire?
Poate într-o zi..
Așa că nu aprinde luminile,
Îți voi da ceea ce-ți place.
Strofa 2:
Emoțiile nu sunt atât de greu de împrumutat,
Când iubirea-i un cuvânt pe care niciodată nu l-ai învățat.
Și într-o cameră plină cu sticle goale
Dacă nu-mi dai ceea ce vreau,
Vei primi ceea ce meriți.
Refren:
Când stingi luminile,
Ochii mei se aprind ca stelele,
Oare asta e iubire?
Poate într-o zi..
Am această scenă în minte,
Nu sunt sigură cum se termină,
Oare asta e iubire?
Poate într-o zi..
Așa că nu aprinde luminile,
Îți voi da ceea ce-ți place.
Strofa 3:
Îți voi da o ultimă șansă să mă ții în brațe,
Dacă-mi vei da o ultimă țigare,
Până acum s-a făcut deja dimineață,
Iar acum ca ți-am dat ceea ce ai vrut,
Tot ce vreau este să uit.
Refren:
Când stingi luminile,
Ochii mei se aprind ca stelele,
Oare asta e iubire?
Poate într-o zi..
Am această scenă în minte,
Nu sunt sigură cum se termină,
Oare asta e iubire?
Poate într-o zi..
Așa că nu aprinde luminile,
Îți voi da ceea ce-ți place.
Sensul versurilor
Cântecul explorează dinamica unei relații toxice, unde iubirea pare să fie o monedă de schimb. Protagonista oscilează între dorința de afecțiune și conștientizarea faptului că este manipulată, căutând alinare temporară în brațele celuilalt, chiar dacă asta înseamnă să se piardă pe sine.