Am o prietenă care-mi spune des:
„Tu n-ai suflet și mai ales
Cred că ești un pic defect
Nu-ți aud inima-n piept”.
E puțin greșit, draga mea
Am un suflet dar e din tinichea
Însă inima mi-e dată
Fetei din fotografia înrămată.
Am fost nebun să mă îndrăgostesc de ea
Am fost nebun s-o iubesc așa
Nu e vina mea c-a fost n-aintea ta
Și mi-a luat fără să vrea inima.
Am o prietenă care n-a înțeles
Cum pot îndrăgi fără sens
Chipul dintr-o poză ștearsă
Nici măcar nu-i prea frumoasă.
Te înșeli din nou, draga mea
Însă-i drept că nu prea îți semăna
Ea vedea-ntr-o frunză moartă
O poveste minunată despre soartă.
Am fost nebun să mă îndrăgostesc de ea
Am fost nebun s-o iubesc așa
Nu e vina mea c-a fost n-aintea ta
Și mi-a luat fără să vrea inima.
Am fost nebun să mă îndrăgostesc de ea
Am fost nebun s-o iubesc așa
Nu e vina mea c-a fost n-aintea ta
Și mi-a luat fără să vrea inima.
Am o prietenă care-a încercat
Rujuri, farduri, cu fantezie
Și-n sfârșit a semănat
Fetei din fotografie.
I-am spus, draga mea, nu-ți port pică
Dar ai stat cam mult la cosmetică
Te-ai întors altcineva,
Nu mai ești prietena mea… Haide, pa!
Am fost nebun să mă îndrăgostesc de ea
Am fost nebun s-o iubesc așa
Nu e vina mea c-a fost n-aintea ta
Și mi-a luat fără să vrea inima.
Inima.. inimaa.. inimaaaaa.. inimaaaaa a rămas la ea 😉
Sensul versurilor
Piesa descrie obsesia naratorului pentru o iubire trecută, reprezentată de o fotografie. El refuză să treacă peste această pierdere, preferând amintirea idealizată în locul relațiilor prezente. Refrenul subliniază regretul și acceptarea faptului că inima lui a rămas legată de acea persoană.
