Mihai Eminescu – Antropomorfism
[I]. / În poiata tăinuită ca-n umbroasă zăhăstrie, / Trăia puica cea moțată cu penețul … →
[I]. / În poiata tăinuită ca-n umbroasă zăhăstrie, / Trăia puica cea moțată cu penețul … →
R: Mi-am zis NU, nu mai visa. / Asta-i România și tu nu o poți … →
Acest sunet mă face, / Cu aiurirea lui ce sara-mple, / Să mă trezesc în … →
E ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război / Din pacea calmă dintre noi, … →
Astă-noapte n-am dormit, / Niciun ochi nu l-am lipit, / Nici la noapte n-am să … →
Fericirea cea mai mare pe pământ / E să locuiesc, o Doamne, în templul Tău … →
Când te scuturi de zăpadă / Nu știi cât ești de frumoasă / Ochii-s verzi, … →
Am pus sofa la fereastră, / Luna trece blondă-tristă, / Stele curg strălucitoare, / Mândra … →
O stea în reci nămărginiri / Au răsărit departe / Și, tremurând, parcă s-a stins … →
Sunt în club cu băieții mei acum / Avem în mână, din el rămâne scrum … →