Alexandru Vlahuţă – Icoane Șterse
Privesc de la fereastră, gânditor, / Cum soarele se lasă-n asfințit, / Deasupra lui chenarul … →
Privesc de la fereastră, gânditor, / Cum soarele se lasă-n asfințit, / Deasupra lui chenarul … →
Dar nu-nțelegi că e cu neputință / O clipă să mai gust din cele duse?.. … →
Te-ador, și-a mea gândire-n veci neadormită / Veghează ca o mamă la gingașul tău sân, … →
Și mă-ntrebi de te-am iubit? / Spună-ți cât mi-ai fost de dragă bolțile cerești și … →
Și-au tremurat stăpânii lumii / La glasul blândului profet / Și-un dușman au văzut în … →
Ce frumoasă ești! Cu câtă voluptate își mladie / Trupul, formele-i rotunde, și cu câtă … →
Soldați viteji și preoți, soli ai dreptății sfinte / Pe care un neam sălbatic o … →
I. / A fost să mi te-arăți în cale, / Asupra-mi blând ochii să-ți pleci, … →
Pășește-n țarină sămănătorul / Și-n brazda neagră, umedă de rouă, / Aruncă-ntr-un noroc viață nouă, … →
Lui V. A. Urechiă. / Din bordei — de lângă vatra unde stă nenorocirea / … →