Mihai Eminescu – Calul Troian
Și ascultând așa fel de-al unora îndemn, / Băgară în cetate pe calul cel de … →
Și ascultând așa fel de-al unora îndemn, / Băgară în cetate pe calul cel de … →
Aceea este lumea… de-o sfărâm – e sfărâmată. / De sfărâm pe vecie acest idol … →
Căci n-avem sfinții voștri, voi ne mustrați, preoți, / Deși de-a voastră tagmă suntem și … →
Marea-i tristă-n vântul serii. / Pe ruini ce se deșiră / Lida vede-o icoană-a mării … →
Din valurile vremii, iubita mea, răsai / Cu brațele de marmur, cu părul lung, bălai … →
În lac se oglindă castelul. A ierbii / Molatece valuri le treieră cerbii. / În … →
S-a dus amorul, un amic / Supus amândurora, / Deci cânturilor mele zic / Adio … →
Împresurat de creditori, se vede, / Și neputând plăti cu rele rime, / Te-ai strecurat … →
Îngere palid, îți e mister / Cum că a lumei valuri și șoapte / Este … →
Nu voi mormânt bogat, / Cântare şi flamuri, / Ci-mi împletiţi un pat / Din … →