Mircea Dinescu – Moartea S-a Suit
Moartea s-a suit pe casa noastră / pune țigla și cârpește fumul / zice aluatului … →
Moartea s-a suit pe casa noastră / pune țigla și cârpește fumul / zice aluatului … →
De câte ori / Am vrut să plec și n-am putut / De atâtea ori … →
Mă plimb printre ruinele tale, femeie. / Firește, cerul este albastru, ca lângă Mediterana, / … →
O, de-ai ști cum șoapta ta divină / Deschide-al visurilor labirint, / Că ce văd … →
1. Dacă treabă n-ai / Hai la polcă, hai! / Nu-i vremea să stai, / … →
Nu vreau să știu că s-a încheiat povestea. / Și nici nu știu de-ai să … →
S-a dus, prieteni, vremea de poeme / Cu ochii-n patru stăm sub felinar. / Tristețea … →
Ce extaz? Ce șampanie? Ce picioare? / Ce îngeri nedeclarați?! / Nici plăpumi. Nici ceai … →
Un timp am fost atât de apropiați amândoi / încât îmi aminteam episoade din copilăria … →
Afară-i toamnă, frunza-mprăştiată, / Iar vântul svârlă-n geamuri grele picuri; / Şi tu citeşti scrisori … →