Pe un drum, țară,
Rătăcit într-o seară,
Căutam
O dulce fetișoară.
O visez de mult,
Mă gândesc la ea,
Oriunde ar fi,
O voi aștepta.
Încotro acum,
Pe unde mă duc,
Mandra-mi apare,
Frumoasă ca o floare.
Și dorul mă apasă
La inimioară,
Sper să o găsesc
În vechea cârciumioară.
Cine-a pus cârciuma-n drum,
Ăla n-a fost om nebun.
Cine-a pus cârciuma-n drum,
Ăla n-o fost om nebun.
Ăla o fost om cu minte,
Cine-o intra-n ea să cânte
Și necazul să și-l uite,
Mai dorulet, mai…
Ăla o fost om cu dor greu
Și-o cântat cum cânt și eu
Și-o cântat cum cânt și eu,
Mai dorulet, mai…
Pentru tine,
Mândră dragă mea,
Aș lua
Din cer o stea.
Pentru tine,
Mândra mea,
Pentru tine
E iubirea mea.
Mă mândresc cu tine
Că ești frumoasă foc,
Mă mândresc cu tine
Că-mi aduci noroc.
Toți flăcăii vin de cu seară
Ca să-mi vadă mândrulița
Din vechea cârciumioară.
Toți dușmanii în poieniță
Vinui bun ocaua mică
Toți dușmanii în poieniță
Vinui bun ocaua mică
Crâșmărița-i frumușică,
Înaltă și ochisică,
Să-i dea neica o guriță,
Mai dorulet, mai…
Gurița și-o floricică
Că e tare frumușică,
Că e tare frumușică,
Mai dorulet, mai.
Cine-a pornit dragostea
Slabă minte mai avea
Dragostea e mare foc
Și nu scapi de ea de loc
Ea nu are legământ
Și te bagă-n mormânt
Și te bagă-n mormânt
Mai dorulet, mai
Căci dorul și dragostea
Au înnebunit lume
Au înnebunit lume
Mai dorulet, mai
Căci dorul și dragostea
Au înnebunit lumea
Au înnebunit lumea
Mai dorulet, mai.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și dragostea față de o persoană, idealizând-o și asociind-o cu atmosfera caldă și primitoare a unei cârciumi. Cârciuma este văzută ca un loc de refugiu și uitare a necazurilor, dar și ca un loc unde dragostea poate aduce atât bucurie, cât și suferință.