Aseară ți-am luat cercei
Și azi te văd fără ei.
Cine ți-a mai lua cercei
Să se spânzure ca ei (x2).
Am o mândră frumușică
Ca o floare subțirică
O iubesc cu dor și foc
Dar ei nu-i pasă de loc
Zice lumea că e rea
Că m-ar înșela.
Aseară ți-am luat basma
Și azi te văd fără ea.
Cine ți-a mai lua basma
Să se scuture ca ea (x2).
Am o mândră ca o floare
Când zâmbește parcă-i Soare.
Aseară ți-am luat mărgele
Și azi te vad fără ele.
Cine ți-a mai lua mărgele
Să se împrăștie ca ele (x2).
Aseară ți-am luat cercei
Și azi te văd fără ei.
Cine ți-a mai lua cercei
Sa se spânzure ca ei (x2).
Aseară ți-am luat basma
Și azi te văd fără ea.
Cine ți-a mai lua basma
Să se scuture ca ea.
Cine ți-a mai lua mărgele
Să se împrăștie ca ele
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul și gelozia unui bărbat față de pierderea iubitei sale, simbolizată prin obiectele pe care i le-a dăruit (cercei, basma, mărgele) și pe care acum le vede lipsind. El suspectează infidelitatea ei și resimte durerea pierderii.