Ca o rază de soare,
Azi din nou îmi zâmbești.
Ești de-acum băiat mare,
Și mă știu că iubești.
De-ar fi pe o clipă,
Să întoarcem înapoi.
Timpul când împreună,
Zâmbind alergam prin ploi.
Strop de dor, călător,
Tu rămâi băiatul mamei,
Ce mă alinți ușor.
Strop de dor, călător,
Tu rămâi băiatul tatei,
Ce îl alinți cu dor.
Să ai visuri împlinite,
Tot ce-n viață îți dorești.
Să cunoști fericirea,
Ce nu doare-n povești.
Și din nou când zâmbește,
Primăvara-n ferești.
Să cuprindem în brațe,
Copiii tăi cu orice ești.
Strop de dor, călător,
Tu rămâi băiatul mamei,
Ce mă alinți ușor.
Strop de dor, călător,
Tu rămâi băiatul tatei,
Ce îl alinți cu dor.
Strop de dor, călător,
Tu rămâi îngerul mamei,
Păzitor.
Strop de dor, călător,
Tu rămâi îngerul tatei,
Păzitor.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul părinților pentru copilul lor care a crescut. Își amintesc cu drag de momentele din copilărie și își exprimă speranța pentru un viitor fericit al acestuia, asigurându-l de dragostea lor necondiționată.